Transgresiuni

joi, 29 aprilie 2010

Aşa cum spune şi titlul, este vorba despre transgresiuni. Numai ca nu marea invadează uscatul ci un intrus pătrunde în viaţa Elizei intr-o perioadă traumatizantă în care încearcă să se refacă după o lunga relaţie, acoperind golul fizic şi psihic lăsat de fostul partener.
Cineva sau ceva nevăzut îi ia locul iubitului începând prin a-i arăta că ştie cam totul despre ea, despre munca ei, programul, muzica preferată, de asemenea îi dovedeşte că îi cunoaşte casa imensă, în cel mai mic detaliu.
Prietenii o părăsesc rând pe rând punând pe seama desparţirii comportamentul ei paranoic. Trece prin mai multe stări, de la spaimă, indignare, la incrancenare si dorinţă de răzbunare.
Nu este un roman poliţist, cel puţin eu nu cred că asta a vrut autoarea să fie, deşi în carte este vorba despre unul.
Eliza, traducătoare tocmai lucra la un roman poliţist, droguri, violuri, Europa de Est. Cele două lumi, cea reală, a personajului si cea din romanul poliţist încep să se întrepătrundă, psihopatul care o urmăreşte se inspiră din carte, ea îşi mută trăirile în cartea tradusă.