Femeia sfâşiată

joi, 8 aprilie 2010

Femeia sfâşiată este un manifest antidependenţă, antinevolnicie, antiprostie. Anti.
Nuvela care dă titlul cărţii, femeia ţăndări despre care vorbim, Monique, constată în jurul vârstei de 40 de ani, că iubirea nu este veşnică, căsnicia este o relaţie care nu se descurcă în virtutea inerţiei, o întreţii sau o pierzi. Şi cam orice relaţie, de cuplu, prietenie sau filiaţie presupune o oarecare reciprocitate.
Disperare, deznădejde, delăsare. Pierderea căsniciei, un soi de sevraj. Nu doare pierderea iubirii care oricum dispăruse neobservată, cât modificarea rutinei. Suferinţa vecină cu paranoia.
Castorul aşa cum era alintată Simone de Beauvoir de mult mai faimosul său iubit, existenţialistul Jean-Paul Sartre, pune în Monique toate slăbiciunile naturii umane şi înfiereză crunt sentimentul de apartenenţă.