O lună de duminici

miercuri, 21 aprilie 2010

Este povestea unui reverend ateu care scandalizează întreaga comunitate prin compotamentul său imoral. Nevasta îi iartă adulterul dar nu şi armata de lupi moralişti din parohie. Aşa că "Thomas Marshfield, 41 de ani impliniţi în aprilie, 1,80 m, 75 kg, palid şi neural, cu neaşteptate insuliţe masculine din loc în loc..." primeşte cu resemnare sentinţa de a fi exilat intr-un soi de azil în care se repară preoţii taraţi.
Condamnarea constă în a-şi ticlui viaţa pe hârtie timp de o lună de zile, de a participa la un program de reeducare/culturalizare şi obligativitatea de a reflecta asupra celor comise.
Şi daca tot este aici şi are atâta timp la dispoziţie, îşi povesteşte cu lux de amanunte escapadele amoroase reale sau imaginate folosindu-se de termeni religioşi şi termene de comparatie cu pasaje ample din biblie.
În planul doi al preocupărilor este cucerirea supraveghetoarei, activitate care-i consumă foarte multă energie. Odată cucerită, parca nici n-ar fi meritat atâta efort. O alta este aceea de a găsi răspunsuri la vajnicele întrebări, ce anume guvernează lumea, viaţa şi ce duce la deşertificarea lor. Răspunsul este cât se poate de simplu, manipularea şi vocaţia. Fiecare dintre noi alege în ce să creadă, de ce sau cine să se lase manipulat. Şi ca să fii orice pe pământul ăsta trebuie să ai vocaţie.
Unii pur şi simplu nu sunt făcuţi să fie ticăloşi.
Îmi place John Updike. Următoarea pe listă este Fugi, Rabitt! Mi-a plăcut încă de când am văzut filmul Vrăjitoarele din Eastwick, fără să ştiu că este ecranizarea unei cărţi scrise de el.