Poezia de săptămâna asta

joi, 24 iunie 2010

Rochia - Magda Isanoş

Din lada mirosind a molii şi-a parfum
a scos o rochie din tinereţea ei bunica.
Subţire-i şi uşoară ca un fum,
de parca-ar fi ţesută din nimica.

Ce trist foşneste crinolina de mătase,
volanele i se destramă şi se taie,
şi-n joc de raze, siluete graţioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.

Revede balul cel dintâi bătrâna,
işi recunoaşte rochia de fată
şi-i tremură pe-atlasul rece mâna,
de-nduioşare multă-nfiortă.

Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare,
e-aşa de gârbovă bunica-n vechiul şal...
Ce s-a făcut frumoasa dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?

Picioarele uşoare şi micuţe,
şi ochii, şi surâsul strălucit,
în trupul gârbovitei bunicuţe
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Şi mi-au răspuns mătăsurile moarte
sau poate chiar bătrâna-n vechiul şal:
nu, n-au murit, dansează mai departe,
mereu în alte rochii, primul bal.