Poezia de săptămâna asta

joi, 10 iunie 2010

Prânzul - Marin Sorescu

Între prânz şi-ntre nemiaz, mă repezeam pe la Ilie

Să ne mai jucăm. Ai lui întârziaseră cu masa

Şi asistam şi eu cum făcea Veta mămăliga.

Femeia sta pe vatră, turceşte,

Apucase ceaunul între picioare - de-o dogorea la pulpe,

De-aia cred că avea picioarele prigorite,

Punea câte-o mînă de mălai, să se închelmeze

Cânta şi mesteca iute, iute cu mestecăul de lemn.

Mămăliga odată prindea formă, ca o mică planetă,

Ca pământul, dacă ar fi fost la început de mămăligă.

În timpul ăsta, Ţaţa Veta mai da şi ordine în dreapta

Şi-n stânga, că introdusese disciplina în casă, instrucţia,

De când murise Ion al lui Ion ăl Mic, bărbatu-său,

Şi luase ea comanda.

- Marioară, râcâie masa, ori mai bine spal-o, fă-i ceva,

Nu te uita-n gura mea, că nu pot să le fac şi eu pe toate.

Tu, Mitră, ce tot lozeşti acolo? (Mitra se uita-n oglindă

Şi-ngâna şi ea un cântec.) Nu te mai fandosi că nu-ţi veniră

Peţitorii, du-te de cere o varză acră de la Nicoliţa,

C-aş mânca cu mămăliguţă.

- E acasă, mă, mă-ta?

Ia şi-o oală de zeamă. Du-te cu bâjba.

Iar tu, Ilie, ia vezi tu pe corlata aia, aţa mai e la locul ei?

Aţă te faci. În casa asta nici un lucru nu se mai găseşte unde-l pun,

Trage un fir dintr-un căpătâi, vezi să nu-l deşiri tot.

Dorele, îţi dete, mă babă-ta laptele ăla?

Vino-ncoa cu oala...

Încet, încet mămăliga prindea forma rotundă a tuciului.

Muierea îşi aducea aminte de ceva şi lua pe deşti un

Cocoloş, îl băga iute-n gură, să nu se ardă.

- Ptiu, că uitai să pun sare. Dă sarea , Marioară.

Ne e pisată?

Păi voi ce păzirăţi până acuma?

Mai e grunjul ăla la oi în bătătură

O lua iar la mestecat, apoi apuca ceaunul de fund cu o cârpă

Şi dădea s-o răstoarne.

- Nu mai puseşi, fa, masa aia că acum ţi-o torn în cap,

Tot n-ai apucat tu să te lai cu iarbă mare de Sân-Toader.

Aoleu, ştirul ăsta rămase neprăjit.

Care dai fuga la Chirimeanţa după o cană de ulei?

Ilie, nu te mişti?

- La care, la a din deal, ori la a din vale?

- A din deal.

Se mai uita puţin în jur, apoi către Trică:

- Şi... la a din vale, du-te tu, Trică, să-ţi dea nişte gaz,

C-am rămas şi fără gaz, deseară iar ne dăm cu deştele în ochi.

Cere-i şi puţină păcură, să ungem carul.

Către Ilie, care o zbughise, ieşea pe poartă: "Vino-napoi

Să-ţi spui ceva, când te întorci cu uleiul, dă o raită pe

La răzoarele lui Lache, smulge vreo trei, patru cepe".

Mai rămăsesem eu, Dorel care se învârtea pe lângă lapte,

Aşteptând să-l pună la fiert

Şi câinele.

- Dorele, pune-i un scaun sub fund câinelui ăstuia

Că l-or fi durând picioarele de cand stă pe-aici şi ne suflă în gură.

Marş, ni! În curte că-ţi frâng mestecăul ăsta pe

Spinare

Răsturna în sfârşit mămăliga pe măsuţa joasă, rotundă,

Că puteai să stai chiar pe duşumea şi să întingi...

Dar în ce să întingi? Aşteptând să-i vină trupa din recunoaştere

O tăia felii mari, cu aţa, potrivea lingurile de lemn,

Da să-şi facă rugăciunea, ofta şi

Odată ieşea în prispă şi striga la mama, tare,

C-avea o voce sonora, scula şi morţii.

- Ţaţă Nicoliţă, Marioara mea nu e pe-acolo?

- Ba e.

- Îi dedeşi varza?

- Îi dedei...

- Auzi, ia vino până la gard să-ţi spui o vorbă.

- Ziceai că-mi împrumuţi o găină. ...Hai s-o prindem

Amândouă, că făcui mămăligă şi mă uit la ea,

Îl dau dracului de post, nu-l mai ţin că tot rău imi merge.

Şi-aş mânca, fa, râmnii la ciorbă de găină cu zeamă de varză...