Rimbaud

joi, 25 februarie 2010

Simţire

În seri de vară-albastre, porni-voi pe cărare
Să mă înţep în spice, să calc pe ierbi mărunte,
Să simt, pierdut în vise, sub talpi mustind răcoare
Şi adieri să-mi scalde şuviţele pe frunte.

Nu voi rosti o vorbă. Nu voi gândi nimic.
Iubirea doar, să-mi urce-n suflet, infinită.
Şi să paşesc departe, spre zări, nomad calic,
Vibrând, lângă natură, ca lângă o iubită.



Foamea

De am vre-o poftă şi-aplecare
E doar de glod si piatră tare.
Prânzesc tot din vazduh, din cer.
Din stânca, din cărbuni, din fier.

Foame-mi, rostiţi. Şi paşteţi, lin,
Sunetele vâlcelei.
Atrageţi veselul venin
Rochiţei-rândunelei.

Mâncaţi pietrişul spart şi dalele
De vechi, bătrâne catedrale;
Prunduri străvechi, diluviale,
Pâini semănate-n dâmburi pale.