"Mama noastră la toti"

miercuri, 10 februarie 2010

Nu mă duce mintea şi n-o să înţeleg în veci, pururi, cum şi în ce fel îşi pierde omul simţul ridicolului.
Am văzut deunăzi, la televizor, o dezbatere pe veşnica temă "Reformarea învătământului românesc". Printre invitaţi, politicieni, nu-i asa? că doar ei se pricep cel mai bine şi un mare cântăreţ de folk devenit politician.
Şi-i tot dădeau ei acolo, cu lipsa banilor, cu lipsa cadrelor, cu neimplicarea, cu dezinteresul şi cu multe si mărunte, placa obişnuită.
Proaspătul politician, un respectabil debutat-folkist, cănd a început să turuie, am înlemnit. "Guvernurile anterioare au făcut şi-au dres", "eu vin dintr-o familie de muncitori" şi trânteşte pleonasme şi mai flutură şi câte-un dezacord şi "tutulor". Şi uite-aşa a combătut vreun sfert de oră.
Ce s-o mai lungesc, omul era pe mirişte, de-a binelea. Toată lumea prezentă lăsase capu-n pămant de ruşinea lui. Culmea, politicieni jenaţi. Şi eu, jur pe verde, c-am roşit. Nu mă aşteptam să dea atât de crunt cu oiştea-n gard. M-a pierdut de admiratoare, atât cât eram, definitiv. Nu mai bine rămânea el, frumuşel, la chitară şi la înjurăturile în versuri?