Onoarea targuiului

vineri, 16 octombrie 2009

“Tuareg” este o carte captivantă, uşor de citit, dezvăluie cele mai tainice şi mai sublime aspecte ale unui popor mistic, adânc înrădăcinat într-o istorie milenară.
Povestea unui nobil, prinţ al deşertului, Gacel Sayah, a cărui viaă aşezată ia o turnură uimitoare, antrenând destinul unei ţări.
Targuiul (denumire dată nobililor) alege între familie, viaţa lui şi respectarea orânduirii de veacuri a deşertului, aceea de a-şi ocroti oaspeţii.
Hazardul ii aduce în puţinătatea familiei şi a traiului, doi călători rătăciţi, fugari, urmăriţi de tâlhari, pe care nu reuşeşte să-i protejeze. Unul este răpit iar celalalt, ucis. Datoria sacră îl obligă să-l recupereze pe cel rapit şi să-l răzbune pe cel ucis. Neavând altceva decât pe el însuşi, o camilă şi viaţa petrecută în Sahara, înfruntă armata, miniştri, un sistem de apărare, il gaseşte pe cel rapit care nu este altul decât şeful statului înlăturat de la putere.
Cel mai greu lucru de înţeles nu îl constituie pentru el nici soldaţii cu maşinăriile lor, nici zile în şir petrecute în arşiţa încremenită a deşertului fără apa şi hrană, nici grija pe care o poartă familiei ramasă fără sprijin şi resurse, mai multe luni. Cel mai greu de înţeles pentru încrâncenatul targui este conglomeratul de zidărie, oraşul. Unde crede că oamenii sunt încarceraţi de bunăvoie. Nu înţelege cum pot să trăiască atât de aproape unul de altul, fără să poată să primească vântul, soarele, roua în casa lor, fără să ridice pereţii mobili ai cortului, să permită universului să le patrundă locuinţa, să nu întâmpine fiecare zi scrutând nemarginirea.
Singurul lucru pe care-l gaseşte fascinant dincolo de lumea lui, este tumultul oceanului.