Idiotul

joi, 19 august 2010

Când am citit prima dată Idiotul, hăt, acu' o sută de ani, recunosc, nu mi-a plăcut cine ştie ce Prinţul. Credeam că este un arogant care a avut privilegiul să iasă din societatea ermetică rusească şi s-a întors pe post de mesianic destupător de minţi. Prea era el înţelegător cu toată lumea, prea tolera el fel de fel de diformităţi. Şi prea ţinea cu tot dinadinsul să facă dintr-o mariemagdalenă, Anastasia Filipovna o femeie cinstită. Mi-a plăcut şi atunci şi acum Aglaia Ivanovna.
Dacă data trecută mi-a fost simpatic Ippolit, acum mi s-a părut la fel de căldicel precum Gavrila Ardalionovici, mult mai inteligent şi viclean, însă. Îmi place felul în care personajele se făuresc reciproc. O cură de ruşi este refugiul meu departe de cotidianul ăsta parcă, tot mai bezmetic