Gogol - Taras Bulba. Mantaua. Nasul. Vii

vineri, 27 august 2010


Taras Bulba - poveste despre cazacii zaporojeni, familie şi onoare.
Taras, un bătrân cazac îşi poartă fiii abia întorşi de la Academie, împotriva polonezilor pentru atrocităţile comise asupra creştinilor ortodocşi din ţinutul ocupat de aceştia în vestul Ucrainei.
În toiul organizării trupelor Taras află că şcoala i-a modelat în mod diferit pe cei doi fii ai săi, Ostap este luptător,viteaz, hotărât, neînfricat, un adevărat spirit căzăcesc iar celălalt fiu, Andrii, romantic, visător care se întoarce împotriva poporului său alături de familia iubitei sale.
În timpul asediului unei cetăţii, Taras Bulba scapă cu viaţă datorită unui vechi prieten evreu care-şi trădează meamul şi aliaţii, lăsând în urmă cei doi fii şi mare parte a armatei căzăceşti nimicită de polonezi în alianţă cu negustorimea evreiească.
Întors acasă încearcă să-şi refacă armata, să se reîntoarcă pe cîmpul de luptă să-şi recapete fiii şi să-şi reîntregească ţara.
Mantaua - Akaki Akakievieci este unul dintre avarii llteraturii universale. Funcţionar sârguincios într-un departament de stat, caligraf ca nimeni altul transcria diverse documente. Când i se oferă un post de funcţionar cu câteva trepte mai sus şi mai bine plătit refuză pentru că pur şi simplu nu concepea, nu-şi propusese să câştige mai mult sa'şi depăşească mizeria şi umilinţa în care se zbătea.
Nemaifăcând faţă batjocurii colegilor precum şi gerului sfâţietor, se hotâreşte să renunţe la mantaua veche zdrenţăroasă pe care o purta şi să-şi comande una noua. Asta, bineînţeles de-alungul mai multor luni şi după nenumărate vizite la croitor şi la fel de multe renunţări. Când în sfârşit îşi vede visul cu ochii este jefuit chiar de bunul său cel mai de preţ, mantaua.
Dorinţa lui de a avea şi de a purta o manta nouă este atât de puternică încât îi supravieţuieşte dăinuind dincolo de mormânt pentru o lungă perioadă de timp.
Nasul - Povestea unui nas care sătul de ifosele purtătorului său îşi ia soarta în mâini şi pleacă în lume în căutare de schimbat lumea sau măcar câteva destine, pe o scară mai larg, de la frizer până la ofiţeri superiori, trecând şi printr-un colegiu.
Vii - prelucrarea unui basm popular, cu vrăjitoare gheboşate,preschimbate în fete mari, filosofi naivi, morţi care se transformă în moroi la lumina vagă a lunii.
De asemenea, plină de umor şi de învăţăminte.

Idiotul

joi, 19 august 2010



Când am citit prima dată Idiotul, hăt, acu' o sută de ani, recunosc, nu mi-a plăcut cine ştie ce Prinţul. Credeam că este un arogant care a avut privilegiul să iasă din societatea ermetică rusească şi s-a întors pe post de mesianic destupător de minţi. Prea era el înţelegător cu toată lumea, prea tolera el fel de fel de diformităţi. Şi prea ţinea cu tot dinadinsul să facă dintr-o mariemagdalenă, Anastasia Filipovna o femeie cinstită. Mi-a plăcut şi atunci şi acum Aglaia Ivanovna.
Dacă data trecută mi-a fost simpatic Ippolit, acum mi s-a părut la fel de căldicel precum Gavrila Ardalionovici, mult mai inteligent şi viclean, însă. Îmi place felul în care personajele se făuresc reciproc. O cură de ruşi este refugiul meu departe de cotidianul ăsta parcă, tot mai bezmetic

La Paradisul Femeilor

vineri, 13 august 2010



La Paradisul Femeilor nu este doar magazinul pentru femei cu acest nume ci şi o societate nouă în care femeia are un alt rol, se individualizează, devine partener egal.
Odată cu stingerea comerţului vechi, dughenizat, redus la un singur articol apare societatea de consum, conglomerat de articole, gusturi, vârste, ia amploare importul, se naşte comerţul construit pe strategii de marketing, pe manageriat colectiv, pe seducerea şi satisfacerea clientului, în speţă femeia.
Ea, bogată moare şi lasă în urmă un soţ chipeş, un obişnuit al saloanelor, curtezanelor pariziene şi un magazin pentru femei pe care proaspătul văduv îl transformă după chipul şi asemănarea lui, într-un instrument de atracţie, de subjugare a femeii care capătă libertatea să aleagă, să-şi satisfacă singură gustul pentru lux într-o atmosferă impregnată cu intimitate catifelată, înfăşurată în dantele diafane.
O adevărată catastrofă pentru ochii dezaprobatori ai vechilor parizieni, ale celor mai prăfuiţi comersanţi puşi în faţa progresului năucitor, noua societate de consum acaparează pitorescul, boema pariziană.
Romanul conţine şi o poveste de dragoste, fata modestă de la ţară, orfană cu doi fraţi în întreţinere şi el, irezistibilul. Ea frumuşică şi nu prea, cu principii solide, inteligentă cu scântei de geniu, el imoral dar cu poftă să se aşeze la casa lui.

O mie şi una de nopţi

marți, 10 august 2010



În ultimele două zile m-am dedulcit la zaharicale, zarnacadele, gutui osmanlâi, musc, sabun, muşabac, lukmet-el-cadi, assabih-Zeinab. M-au înfricoşat efriţii, ginnii, ginnele, am tras cu ochiul la hammmam şi la împodobirea hanâmelor cu miraculoasa hena. Pe ici, pe colo am aruncat câte-o privire vinovată spre câte-un iatac. Am mângâiat pe creştet si câte-o catârcă împovărată în "spicul" vreunui munte. Am intrat în fel de fel de dughene, unele aromate, îmbietoare ale unor plăcintari celebri, altele îmbâcsite ale unor dubioşi negustori de covoare.
Exact. Am recitit O mie şi una de nopţi, primele douăzeci şi patru nopţi. Aşa de bine mi-a prins cărticica asta care în niciun caz nu este o carte de poveşti pentru copii, nu pentru că ar fi o carte cu scene deocheate. Este o carte plina de pilde, de înţelepciune scrisă atît de savuros încât nu numai că îi poţi gusta dulceaţa dar îţi umple casa de mirodenii şi foşnet ale celor mai fine mătăsuri.
Am citit şi în copilărie câteva volume însă nu-mi amintesc să fi fost atât de încântată.
Este o carte ideală pentru desăvârşirea unei seri răcoroase după o zi scorojită şi prăfuită.

Pâine cu seminţe de dovleac

sâmbătă, 7 august 2010



Vipera sugrumată

vineri, 6 august 2010



Vipera sugrumată zugrăveşte în culori sumbre societatea franceză tarată din zorii secolului XX.
Herve Bazin desfiinţează preconcepţia conform căreia în fiecare femeie sălăşluieşte o mamă desăvârşită. Cap-coadă cartea demontează ideea de instinct matern.
Folcoche, mamă a trei copii se străduieşte să păstreze aparenţele, poziţia în societate, să treacă drept o femeie virtuoasă şi tot ce presupune asta la nivel de mică burghezie rurală. Copiii sunt excrescenţe inutile costisitoare pe trupul malformat al familiei, pe care măcar le poate ignora dacă nu poate să le suprime.
Lipsa iubirii materne îi transformă pe micuţi în vrăjmaşi veritabili pentru propria mamă, având un singur scop, acela de a căpăta ce li se cuvine, dacă nu iubire măcar toleranţă, dreptul la educaţie, la hrană şi igienă.
Totul, sub ochii şi placiditatea unui tată neputincios.

Poezia de săptămâna asta

joi, 5 august 2010


Corn de vânătoare - Guillaume Apollinaire

Povestea noastră e nobilă şi-amară
Precum o mască crudă de tiran
Nici dramă magică ori temerară,
Nici vreun detaliu inutil sau van
Nu ne fac dragostea duioasă şi banală


Şi Thomas de Quincey din opiu bând
Otrava dulce şi înşelătoare
La biata-i Anna se ducea visând
Să trecem trecem, toate-s trecătoare
Voi reveni aici cât de curând

Ah! Amintirea-i corn de vânătoare
Cu sunet lung pierzându-se în vânt

Muzica de astăzi

miercuri, 4 august 2010


Related Posts with Thumbnails