sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Gerul - I.A. Bunin
Puternic arde-a stelelor arcadă,
Calea Lactee se prelinge lent.
Iar curtea troienită de zăpadă
E doar un licăr, viu, fosforescent.
Lumina vânătă şi argintie,
Luminile lui Orion din cer,
Te-mbracă, pură, ca-ntr-o feerie
Vrăjind ninsorile captive-n ger.
Fosforic aburesc zăpezi, şi - iată
Zăresc cum scapără din gene-acum
Pe umerii tăi leneş aruncată,
Blana de gheaţă ca un alb parfum,
Cum pâlpâie cerceii, cum palpită
Întunecaţii ochi ca stele vii
Ce sfredelesc cu-o foame-nsufleţită
Văzduhul printre genele-argintii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu