Cu nunta la fotograf

luni, 8 noiembrie 2010

Habar n-aveam că mai există fotografi specializaţi în nunţi, botezuri şi parastase. Adică fotograful ăla "de studiou" care te pune să te uiţi în zările trandafirii. Tu, cu noian de flori de măr în coc, rochia musai să fie imaculată indiferent că ai douăj de chile sau trei qintale, sau Doamne fereşte, eşti borţoasă în lunea a paişpea, după socotelile unor mătuşi de-a opta spiţă. Mătuşile lui. Ale tale ştiu şi susţin că eşti neprihănită, "fată cu situaţie ce-o fi văzut la sfrijitu- ăsta că nu face de ea?!".
E, studioul trebuie să fie prevăzut cu diverse piese de mobilier reprezentând de pildă, prosperitatea ori sacrificiul, după caz , o ditamai columna de mucava, dup-aia, rolul fiecăruia în această afacere, ea, pe scaun cu buchetul prăvălit pe bombeuri şi el cu mâna pe umărul ei, protector sau cu aerul "te ridici cand zic io".
Credeam că toată lumea care îşi pune pirostriile are un prieten, pe cineva care să-i facă poze să nu fie nevoie să plătească pe unul care să-i aşeze cu mâna, stai aşa, fă aşa, zi aşa. Na, că m-am înşelat. Sunt unii care dau bani să fie fotografiaţi profi.
Aşa cum am văzut de unăzi în Herăstrău, stăteau ăia smirnă, cum li se spunea. Şi odată izbucneşte pozarul, "ţine-o domne, de mână, ce dracu, aşa, ca şi când ţi-ar plăcea. Uită-te în ochii ei ca şi când ai iubi-o!"

poza de aici