luni, 8 martie 2010
Femeia îndrăgostită - Dinu Flămând
Face paşi mari spre o lizieră interioară
unde şoapte de acacia îi arunca în păr
ultimele reflexe de soare marin - levitează
prin apele freatice ale unui surâs lunar
mă cuprinde într-o largă privire indulgentă
laolaltă cu florile, cărţile şi agrafele de pe masă
miroase din ea persistent un somn treaz
secretat de glande ce-i înfloresc sub piele
şi care o fac de tot intangibilă parcă înfăşurată
într-o lumină interioară şiroind de jur împrejurul ei
dimineţile îi sunt irigate de o muzică vegetală
gesturi de umbră mângâie conture numai de ea ştiute
şi amintirile ei aleargă spre viitor
cu o forţă ce scutură din rădăcini imposibilul
fericirea ei epidermică vindecă între noi
indiferenţa acestei zile, urâtul, resentimentele
iar eu o pândesc pe la toate uşile
şi absorb din hainele ei nou miros
şi stau în calea mâinilor ei să culeg la-ntâmplare
mângâieri de prietenie săracă
imensă milă
iar cum se îndepărtează în lungul ţărmului
mă preling de sub tălpile ei ca refluxul
flacără a secretului
metamorfoză
femeia mea
îndrăgostită dar nu de mine ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu