Mai vedem

luni, 25 ianuarie 2010

Ea si el. Trecuţi de 70 de ani, îngrijiţi, parfumaţi, scoşi din cutie. Ea păşeşte mărunt, un pic săltăreţ, bărbia ridicată, privirea clară, undeva, deasupra tuturor.Fardată discret. El, mers hotărât, apăsat, pe urmele ei, un zâmbet şăgalnic, aprobator, uşor ironic, uitat în colţul gurii. Amândoi, blană. Ea, nurcă. El astrahan.
Ea - Ştii, m-a cam luat, aşa, un frison. Nu m-am dezbrăcat în biserică şi acum mi-e frig.
El - Păi trebuia să te dezbraci.
Ea - Da' şi-acolo era frig. Da' tu de ce nu mi-ai spus?
El - Eu? Ce sa-ţi spun?
Ea - Să mă dezbrac. Dă-mi mănuşile tale, ale mele sunt prea subţiri.
El(îi dă mănuşile) - Cum ţi+a plăcut slujba?
Ea - Nu m-a dat pe spate. Mă impresionează mai mult părintele Nicolae. Dă-mi, te rog, fularul tau, al meu nu-mi ajunge la gură.
El(îşi scoate fularul)- Părintele Nicolae are voce şi este el, ca persoană mult mai plăcut.
Ea - Poftim fularul înapoi. Nu se asortează cu poşeta. Când ajugem acasă, mâncăm şi ne băgăm în pat.
El - Eu nu mă bag în pat. Mă uit la patinaj.
Ea - Te-ai uitat şi aseară. Lasă, nu te mai uita la toate reluările. Consumi curentul degeaba, să te uiţi şi seara.
El - Bine, mă uit la film.
Ea - Nu. Mâncăm şi ne băgăm în pat că n-avem nici musafiri.
El - N-auzi că nu mi-e foame?!
Ea - Lasă că vedem acasă. N-o să te culci iar nemâncat ca aseară. Vedem acasă ce-o să faci.

Eu am ajuns în faţa blocului, am intrat deşi mi+ar fi plăcut să mai merg.