Acum 2 ani
Anton Holban
marți, 2 februarie 2010
Trei romane care ar putea fi de dragoste dacă nu ar fi toate trei de împăcare, mai degrabă, neîmpăcare, de luptă crâncenă cu sine.
"O moarte care nu dovedeşte nimic" - Sandu, autorul, este prins în capcana, supliciul unei iubiri neîmpărtăşite. Îl copleşeşte neputinţa şi-l mistuie gelozia.
"Ioana" - Iubirea comodă îl limitează, îi retează aripile şi-l aşează laolaltă cu muritorii de rând.
"Jocurile Daniei" - Iubirea capricioasă, frivolă îl oboseşte, îl umilişte.
În toate trei este un Sandu care tinde spre împlinirea intelectuală, nemulţumit de sine, proiectează frustrarile şi complexele, împovărează femeile din viaţa lui.
Moartea este izbăvire, salvare, pretext, mărire şi plăcerea supremă.
Marius Chivu spunea intr-un interviu că Anton Holban trebuie sa fi fost tare greu de iubit, aş zice că şi de citit. Aşa mi s-a părut mie. Estetic, fără cusur, însă prea morbid pentru gustul meu.
Filmul de weekend
Un iluzionist, fost călugăr, la fel de bătrân precum timpul, cu trecut dubios şi viitor amanetat, îţi vinde la un preţ de nimic o călătorie în propriul subconştient. Nu costă mare lucru, doar sufletul.
Distribuţie de excepţie, umor dulce-amar, interpretare magistrală, Cristopher Plummer.
Presărat cu multe vorbe de duh, decor şi costume, apocaliptice.
Un fel de Jimminy, conştiinţa lui Pinnochio, veghează sănătatea mintală, moralitatea trupei de saltimbanci
Zăpada de primăvară
luni, 1 februarie 2010
Carte despre iubire în multe dintre formele, fazele şi anotimpurile ei.
Iubire adolescentină, puerilă, misogină, ca slăbiciune. Iubirea, desăvârşita şi desăvâşire. Pierderea iubirii, renunţare la sine, abandonul absolut.
Iubirea ca prietenie, altruism, respect, admiratie până la idolatrie.
"Zăpada", Mishima aşează personajele în comuniune perfectă cu natura, cu sentimentele. Viaţa îi trăieşte pe oameni.
Mi-au plăcut foarte mult, "destinul imperiului stă în peruca unei femei", "pierderea iubirii este aproape la fel de dureroasă ca moartea unui anotimp" şi Honda .
