Expertiza

miercuri, 7 octombrie 2009

Astazi am fost cu Peti la veterinar, si-asa pe fuga ce mi-am zis, "ia sa economisesc eu niste timp si sa nu ma mai duc la mama ciorilor, la veterinara ei, o duc mai aproape de casa." Mare greseala. Veterinara de langa casa, o tanti blazata, harsita de viata, cu unghii murdare, cu paru-ncalcit, mi-a insfacat dulceata, frumusete, minune de pisicuta, de ceafa, de-am intepenit. "Ce va uitati doamna asa? Ce, ti-e c-o omor?" Cu Peti in labele ei, ce sa mai protestez, m-am multumit sa dau din cap. "Cate d-astea am vazut eu in viata mea... dumneata stii cata expertiza am eu?!"
"Expertiza" a fost prea de tot. Poate sa aiba cineva secole de "expertiza" nu-mi dau eu minune de pisicuta pe mana uneia care spune "expertiza" in loc de "experienta" doar pentru ca asa a auzit ea la televizor. Am spus "multumesc", mi-am luat pisicuta din laboantele ei si la revedere. Mai bine o duc sute de km la un medic veterinar. Parca au innebunit toti cu "expertiza" asta

Ce-i mai creste romanului pe sub fereastra

duminică, 4 octombrie 2009

N-am inteles niciodata de unde vine la romani, mentalitatea “dupa noi, potopul”. Poate din egoism, “de ce sa mai vina si altii dupa noi sa mai respire, sa mai traiasca? Poate copiii nostri.” Poate din pesimism sau disperare, “oricum nu mai traiesc pana maine si nu mai apuc mizeria pe care o las in urma, ce mai conteaza?!” Din lipsa de educatie? “Asa am vazut eu acasa ca faceau ai mei.” Din nepasare sau altruism? Nu-mi pasa, si-asa vine altu’ dupa mine si strange, trebuie sa manance si el o paine. O fi vreo reminescenta a comunismului? La gramada nu se vede cine munceste mai mult, cine chiuleste mai mult, cine distruge mai mult. Nu se vede individul, doar marea masa. Cred ca la toate astea se mai adauga o mare doza de nesimtire si un excedent de prostie.

Pe o strada din Bucuresti. Pe dreapta.

Şoapte. Şoapte de toamnă

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Culoare, arome, roade, ragaz, vers, Nichita, Tagore, Blaga, Vivaldi. Si ploua.


"Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E Toamna."

"Americanschi"

joi, 1 octombrie 2009

Undeva, in centrul tarii, spre sfarsitul verii, un sat toropit de caldura, napadit de buruieni si sufocat de praf.
De mult n-am mai vazut oameni cerand tigari pe marginea drumului, cred ca de vreo 20 de ani, pe vremea cand soldati zgribuliti pe zloata in puterea noptii, faceau semn cu doua degete la gura, implorand din ochi. Alte vremuri, alt statut.
Revenind la oamenii din satul despre care vorbeam, intrebau din masina in masina daca nu cumva sunt “americanschi”. Nefiind “americanschi” i-am dezamagit usor, pana la urma n-a contat prea mult originea noastra, "da’ ceva tigari n-avem? ceva maruntis?" Neavand nici una nici alta, am devenit intrusi si ei un pic ostili.
Am avut senzatia ca lor le trebuie mult mai putin decat o doctrina politica sau vreun fel de autonomie, fie ea si numai culturala.
Poate ar trebui sa le spuna cineva ca americanii au venit de mult.