miercuri, 2 martie 2011
Anul trecut pe vremea asta eram cu treburi prin buricul targului sau asteptam ceva, tramvai, masina sau pe cineva, nu conteaza, aveam vreme de pierdut. Prea mult n-am stat eu cuprinsa de reverie ca m-am trezit imbrancita cat colo de un burtos, asudat si deloc placut mirositor, om al legii. Mi se pare cea mai tendentioasa denumire data politistului, ce gabor, ce caraliu? OM AL LEGII! De ce? pentru ca are ca prima functie aplicarea legii. Ei, ash!
Dar sa revin la buricu' targului. Respectivu', cat malu Dambovitei nesistematizate, se indrepta glont spre o duduie, o tipa cam tot asa, de talia lui, ceva intre gospodina razvratita si angrosista de usturoi chinezesc. Putea sa fi fost leita, j.lo, eu tot de doi lei o vedeam din cauza smuciturii aluia de-si facuse loc cu coatele.
O ia militianu p-aia de mana si o plimba pe la mai multe tarabe cu martisoare, "hai sa-ti alegi ce martisor vrei tu". Ea, c-un zambet si-o privire bovina lipite pe fata, topita de incantare. Cam din doua in doua tarabe isi alegea cate-un martisor, n-am vazut ce fel de, dar am vazut bine ca nici el, Omulegii si nici ea, amanta, soacra, nevasta, verisoara de la Husi, n-au platit ceva pe ce tot ciugulea aia de pe tarabele oamenilor si tot indesa-n buzunare.
A fost un 1 Martie de rahat, pentru ca m-a paralizat indignarea si n-am avut nicio reactie, revolta pentru ca nici macar proprietarii martisoarelelor ciordite n-au protestat in vreun fel. Umilinta aleia care isi alegea marisoare mi-a ramas lipita ca o guma de mestecat pe talpa celei mai misto perechi de pantofi.
Asta a fost anul trecut.
De anul asta am anuntat toata suflarea masculina din viata mea ca nu primesc decat flori si un singur martisor, de la copil. Consortul stie ca nu ma omor dupa "gestu' conteaza", dupa simboluri, nu sunt genul, "mvaaai ce cosar draguuut si ce superbe flori de carpa sau hartie", asa ca merge la sigur.
