luni, 14 decembrie 2009
Slavă Domnului că a venit Iarna! Dac-o mai lungea mult toamna pe aici, ne dădea romantismul în depresie trecând şi printr-o uşoară melancolie
| ACDC - Thunderstruck |
 |
Acum 2 ani
A plecat!
Somn
Asadar, avem: cele mai frumoase, mai iubitoare si mai dragalase, mai rasfatate mate de pe planeta. Aici, executa, ce??!! a doua lor preocupare ca durata, cam 16 ore pe zi, si ca importanta, somn. Pe primul loc este mangaiatul, pupacitul, alintatul, noi pe ele si ele intre ele. Pe locul doi, am spus somnul. pe locul trei, spalatul si periatul individual si intre ele. Urmeaza patru, joaca, vanatoare, cercetatul dulapurilor, a celor mai ascunse unghere si tot asa. In ordinea aparitiei, a pozelor: Georgi; Georgi;Moc, Peti si Vichi; Moc; Peti; Moc si Vichi, Peti si Vichi; Moc; Moc si Vichi
Kipling
marți, 8 decembrie 2009
.jpg)
Aproape ca uitasem de Kipling. Nici nu vreau sa ma gandesc de cate alte lucruri cu adevarat importante uitam, prinsi in macinisul zilnic
DACA
Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora s-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora s-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ''tine piept!'',
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a' sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!
Săptămână nebună, nebună
sâmbătă, 5 decembrie 2009
.jpg)
Heruvim bolnav - Tudor Arghezi
Îngerul meu îşi mai aduce-aminte
Din fericirile-i de mai 'nainte.
Cerul la gust i-ajunge ca un blid
Cu laptele amar şi agurid,
Stelele lui nu şi le mai trimite
Ca nişte steaguri sfinte zugrăvite,
Şi vântul serii nu-i mai dă îndemn
Cu-aromele-i de vin şi undelemn.
Livada, câmpul şi-au pierdut şi floarea
Şi roadele şi frunza şi culoarea.
Apele negre duc sub cerul cald
Nămoluri fierte, grele, de asfalt.
Oriunde capul caută să-şi puie
Locu-i spinos şi iarba face cuie.
Cocorii trec tăria fără el
Şi nu-l mai cheamă zborul lor defel.
Viaţa veciei, cuibul din ogivă,
Inimii lui ajuns-au deopotrivă
Şi-ntâia dată simte, cât de cât,
In dumicarea timpului urât;
Căci neştiută-ncepe să-ncolţească
Pe trupu-i alb o bubă pământească
Mos generos!
